- îmi place cum mă atingi pe frunte
pe cearcănele mele de singurătate,
frumusețea ta e adevărată
îți spuneam eu printr-un pahar
de sticlă
-femeile sunt ape înșelătoare,
răspundeai tu
desenând ovale cu picioarele prin aer
- cine suntem noi de fapt
unul pentru altul?
întrebam privind Luna
dintre cearceafurile tale
de hârtie creponată,
două tristeți ținându-se în echilibru
doi nebuni la aceeași masa de piatră?
sângele rămas după arderea
pe rug a iubirii?
tu îmi răspundeai calmă
ca întotdeauna
de deasupra orașului vechi
- suntem doar niște nori care se întrepătrund
definitiv,
fără cale de întoarcere
în liniștea celor patru pereți
dintre brațele tale
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag.
Ursu Marian Florentin (autor)
sâmbătă, 10 octombrie 2020