„Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră” Radu Stanca
- În vara asta plouă cu secunde,
Când mai albastre, când nuanțe gri
Și orele cu tine-s tot mai scunde,
Clepsidre seci nu pot acoperi
Cu amintiri din anotimpuri pline
De fantezii ori jocuri interzise,
Când rătăceam purtați de zepeline
Sau navigam pe valuri ca Ulysse.
În vara asta cu secunde stranii
Aș vrea să-mi înflorești lângă fereastră,
Să-ți fac, noapte de noapte, spovedanii
Și să te-alint, „Tu, frunza mea albastră”.
- Pierdută prin mormane de-amintiri,
Învăţ să ordonez, tacit, emoţii,
Iau lecţii să evit dezamăgiri
Şi încă sper să mai găsesc promoţii
La fericire... Poate într-o zi
Ne vom „ciocni în cosmos”, sateliţi
Aceleiaşi planete şi vom şti
Că uneori absenţi sau prea grăbiţi
Ne-a trebuit o veşnicie doar
Să regăsim în galaxia noastră
Cuvinte noi, un alt vocabular,
Tu să-mi fi ram, eu „frunza ta albastră”.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Din volumul Din paradisul aproape pierdut -
Editura PIM Iași - 2015
vezi mai multe poezii de: nutzu