Morți în crucea nopții? nu cred;
Totuși clopote ca-n bură
Gângăvesc;
Clopote de lemn, cu putred
Glas jelesc,
Și gândirea-i arătură
Peste care boi de zgură
Plugăresc. Trăgătorii și groparii
Lângă morții viitori
Dorm -gândesc-
Totuși jalnic lăutarii
Izbucnesc,
Și din guri de cântători
Vorbe : "slab și trecători"
Se-nnădesc.
Se-nmormântă noaptea parcă,
Unii morți ieșiți din legi...
E târziu! Uf, cum sufletul se-mbracă
În sicriu,
Și vâslește spre pribegi.
Și te schimbă să-nțelegi
Cenușiu.
Beznă-neacă toamna; singuri
De vom fi câțiva târzii
Pedepsiți
Să ne bem amaru-n linguri,
Gârboviți,
Peste vrafuri de hârtii
Cu văpăi sulemeniți,
De făclii.
Eu sunt mortul! eu groparii,
Cimitirul și leviții!
Eu jelesc!
Vânturi treieră stejarii
Și-i smucesc,
Ploaia plânge rătăciții, -
Oh! și-n mine chiar iubiții
Mucezesc.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.