Pe câmpul palid, în sulfină,
Vitele pasc și rumegă lumina.
Ramurile, poamele
Fac mierea, smirna și toate aromele.
Și călușeii cercului cu zodii,
Curcubeie de jivine și jigodii.
Auzi ?
Oglinzi și argintari, și-n ape
Stă scufundat un clavecin cu două clape.
Zări de smalț, văzduh de ceramică,
Streșini, un cuib de rândunică.
Sprintenul aer miroase
A răchită tânără și a mătase.
Pământul dă din el
Tigve, izma. mușețel,
Boance, piersice, struguri.
Rânduri de pluguri.
Cocorii taie brazda stearpă și ară
Nămolul
Tăriilor de ceară.
Vin turmele, capre, mioarce
Stai! Nu te-ntoarce.
Coapsa ta sucită stă așa de bine,
Caldă, lângă mine!
Ai vrea să-nceapă noaptea?
Vrei?
Strânge-mi încet un deget, două, trei.
Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,
Pe adormite, pe tăcute.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.