La pridvorul dintre Danubiu și Carpați
Îi cântă pe ghitare flăcăii adunați;
Flăcăi de vârste multe, de-o mamă și doi tați,
Când mai bălani la piele, când alții mai bălțați
Cei mai bătrâni dintr-înșii, nu știu cum să-i mai chem,
Vor Mândra de pe munte s-o aibă în harem,
Și pentru că-i frumoasă, dar mai ales bogată,
Poftind să-i fie zestrea muncită, greu, cărată.
Are grămezi de salbe, iar cele pețitoare
Ar vrea de fiecare măcar câte-o căldare.
A buciumat Ceahlăul, s-audă lumea bine:
Nu-și mai nuntește Mândra nici el cu orișicine.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.