Noi moștenim acest tărâm
De la măritul Imarat din Rim.
Blagoslovit să-i fie osul
Că și-a trimis încoace și prisosul,
Și legene-i țărâna și mormântul
Și-adie-i-le vântul.
Ne-ncise țărâna cu brâu
De râuri' și-i urzi năframă
Jur-împrejur, de grâu.
În soare bate-a zale de aramă.
Strămoșul lui făcuse dintr-o piele
Hotarul țării sale nou,
Împrejmuind cu noduri de curele
Croite din spinarea unui bou.
- " Socot cureaua, -zise, - ca un zid:
Pe cine-l sare îl ucid".
Și fratele lui geamă, este scris
Că l-a sărit în râs. Și l-a ucis.
Dar cel puțin, mărite Împărate,
Acela i-a fost frate.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.