Ogor pustiu și neumblat.
S-a tot risipit, s-a tot adunat.
Luna-i într-un coș de vatră veche
Și soarele-aninat de o ureche,
Cofă de lut, atârnă de-o prăjină,
Mânjit cu zmalțuri ce-ar fi fost lumină.
Uscate stele, pe coceni și ostrețe,
încep de slăvi și cer să se dezvețe.
Buruieni de scamă și otreapă.
Muntele-i strâmb.
Țarina crapă. Cenușă, funingini și zgură.
Mucegai și malură.
Un sobor de vlădici, la matcă-ncleită,
S-a făcut buturugi de răchită.
A trecut, undeva, și oaste:
Ies din țarină suliți, coifuri și coaste.
Valuri de cârpă
Se răstoarnă câmpul. cu scârba.
O harfă și o vioară. Cu strunele de sfoară.
Zac în sânge și noroi.
O singură jivină, gogoloi,
Ca un arici, ca un pește,
Pitulată, se rostogolește.
Și un coșciug spânzură-n văzduh:
Al
Tatălui, al
Fiului și-al
Sfântului
Duh.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.