ucideţi-mă în noapte, sub plânsetele femeilor părăsite
voi toţi, copii, bărbaţi, aristocraţi şi plebea
de stâlpul antic al singurătăţilor
pe unde trec izbindu-se de tâmplele cerului
amorurile mele, lăsate în praful otrăvit
de pe cearşaful nopţilor noastre
ucideţi-mă voi toţi purtători a unei fericiri efemere
atât vă cer
nimic altceva nu-mi puteţi voi dărui
decât să mă omorâţi de scăfârliile împletite
ce fac legământul între cer şi pământ
şi la sfârşit, după ce voi gusta
din mirodeniile morţii
să mă lăsaţi în singurătate
pentru că şi după moarte singurătatea are un gust
şi acela al dorinţei animalice de a fi omorât
şi nu de a se omorâ
vezi mai multe poezii de: Razvan Poschin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.