Cern fără milă norii de zăpadă,
nepăsători, anul, strivindu-l sub nămeți;
în albă beznă întregul se scaldă... -
E dezastru, ce mai, te bagă în sperieți!
Optimismu-i la cote primejdioase,
până și moartea resimțind gerul crunt,
iar liniștea, ce se strecoară în case,
face-a se-auzi fulgi izbiți de pământ.
Nu este nici zi, nu este nici noapte,
și-i straniu cum, mai totul, parc-a-ncremenit,
lămpile pe străzi așa-s de-nghețate
c-amplifică jalea-n orașul urgisit.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Felicitari pentru ideea poeziei, cat si pentru transpunerea ei in versuri.
mateut
miercuri, 06 ianuarie 2016
Interesantă poezie ai construit..
casandra
marți, 05 ianuarie 2016