Eu în care secundă să m-ascund
pentru că ascunzătorile timpului sunt pline
până la refuz
În care notă a muzicii să-mi zidesc repertoriul
pentru că toate notele
toate partiturile
toate octavele
au fost revendicate încă din secolul trecut
În care culoare să-mi atârn toamna vieții
pentru că toate culorile s-au grăbit să se
ascundă de mine
Eu în care cuvânt să mă nasc
pentru ca dulcele grai românesc
să-mi stea căpătâi moștenirii mele de obște
Și în care picătură de ploaie să-mi privesc
chipul
știind că într-o bună zi voi cădea pe pământ
și mă voi sparge ca o oglindă
Din care parfum de flori să mă-ncheg
când nu-mi înfășor cerul după degetul inelar
într-un jurământ de iubire
După care rază de soare să alerg când
fiecare pas mi se scufundă în pietre
și-n zăcăminte de plumb
Unde să-mi pun în negoț talantul
pentru că vreau să dezgrop din adâncul ființei
tezaurul nopților grele
pe care părinții
bunicii, neamul meu
incredibil de bun l-au ascuns
cand săpau o fântână de lacrimi…
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.