- Mi te-amintesc întocmai cum erai,
De parcă ieri te-aș fi văzut prin burg,
Captiv cumva între infern și rai,
Între lumini și umbre, în amurg...
Zâmbeai privind banalii trecători,
Dar printre ei nu cred că m-ai zărit,
Ascunsă de imensele ninsori
Sub catifele negre... În sfârșit,
Mi te-amintesc întocmai ca și cum
Ne-am spus "rămâi cu bine" chiar acum...
- Era-ntre anotimpuri, cu regret
Se estompau culorile pe cer,
Pe sub portaluri îngerii, discret,
Țeseau o plasă deasă de mister.
Pe-o scară în spirală, între lumi
Trecute și prezente ai pășit
Cu pasul mic, dorind să îți asumi
Amurgul, să-l transformi în răsărit...
Îmi amintesc și-acum parc-aș trăi
Eternitatea orei într-o zi.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.