Uneori, mă ard cuvintele de jar
mocnite pe altaul buzelor vineții
cărora le închinam înainte săruturi;
Fumurile lor mă îneacă, mă sufocă,
mă perpelesc în propria transpirație
și vreau atunci să scap cu orice preț
de prezența ta și de mine însumi.
vezi mai multe poezii de: Daniel Adam
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.