Văd drumul vieţii noastre
Văd uneori pe-albastrul cer, cum norii
se oglindesc perfect pe frunzele-ngheţate,
cum piscu-nzăpezit îmbraţişează zorii
şi cum zăpezi din cer de soare sunt vegheate.
Văd drumul şerpuind printre coline albe,
pe care talpa noastră, de vise purtătoare,
le duce aşezate, pe umeri laţi, în tolbe
şi care vieţii noastre îi e mereu datoare.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.