Amintirea de petale
Orice pom de-acum o pierde,
Iar cireașa-și stinge moale
Flacăra în freamăt verde.
Vântul curge-n adiere
Mirosind prin garofițe
Lipind cu văzduhu-n miere
De salcâm mici coronițe.
Să nu-l frângă-n dor regretul
Pentru zbor de primăvară
Bea din cupă violetul
Vin de liliac în seară.
Până-n noapte e beat criță
Și priviri de necunoașteri
Cu-aură de romaniță
Numără ninsori de aștri.
Străveziile lui plete
S-au împrăștiat prin iarbă,
Iar privirea-i pe-ndelete
Drumul Robilor întreabă
Încotro curgerea-ndreaptă
Fără cotituri și maluri
Și de ce cireașa coaptă
Nu-i dă crez de idealuri.
Răspunzându-și sie:„Poate
Sunt mărunt în măreție,
Dar privesc, întins pe spate,
Fericit în veșnicie.
Nu-mi culeg visele de pe
Constelații de Lumină
Căci Gustarul se începe,
Iar Florarul se termină.
Mâine din cireși cerceii
Mi-oi găsi să-i prind la tâmple...”
Și-adormi sub cursul Căii
Lăsând Vremea să se-ntâmple.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
foarte frumoasa..
fiti binecuvantat!
danab
joi, 16 iunie 2016
Poezia îmi pare extraordinară din toate punctele de vedere.
balan
miercuri, 15 iunie 2016
Ai scris pe gustul meu aici.
Să ne mai încânţi cu astfel de poezii.
sanda ias
miercuri, 15 iunie 2016