Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.
Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,
Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.
Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.
vezi mai multe poezii de: Vladimir Potlog
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu lacrima scrii în catastiful cu-amintiri,
Îți înțeleg tristețile și-ți văd în ochi trăiri
Care doar sufletul cu dor de tot ce-a fost cândva
Le scoate la fereastră sperând că cineva
Le va simți durerea și cu o lumânare
Va merge la altar cerând Lui alinare.
Ina M.
sâmbătă, 05 ianuarie 2019