(Puterea femeii)
m-am întors ca să-ți spun conturul inimii mele
nu se ia cu palmele goale de vise tăcerea
nu poate dormi în arbori sefira hărăzită de întâiul gând
fără ca somnul timpului să-i vindece rănile
am ordonat în efigii suite de îngeri
să-ţi parcurgă meridianele să-ţi coasă irişi de papilele gustative
cupa graalului să n-o mai confuzi cu paharul cu lapte
cafeaua amară a prezentului am îndulcit-o
cu o ceremonie de nuntă între atrii
am rănit gura stelei cu un paradis crestat în pomul cunoaşterii
m-am întors smerită în mine
nara tremură privirea ta umflă corzile trupului meu de femeie
când mă îndrept spre tine legănând spaţiul în şolduri
aşteptare filigranată cu pârguri tatuează ispite
la intersecţia tuturor pulsiunilor
ca să poţi acorda universul polarizează mâna de înger
o cădere în lumină îmi conduce aripa
când deschid cale imperială pe aerodromul inimii
ţie nu-ţi va rămâne decât să îngenunchezi
şi să laşi rugăciunea să curgă!
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Surprinzătoare și minunată e fiecare atingere a magiei respirației în efemer, Laurian! Doar noi să avem deschiderea să primim și să vibrăm ce vine spre noi! Cu drag
Gerra Orivera (autor)
sâmbătă, 19 decembrie 2015
Îmbrățișări Viorica! Frumusețea e a ochiului și inimii tale!
Gerra Orivera (autor)
sâmbătă, 19 decembrie 2015
Gerra! Mereu surprinzatoare si minunata! Aprecieri sincere..
laurian
sâmbătă, 19 decembrie 2015
Imi place, e un vers alb,liber dar cuprinzator ...superb
viorica
sâmbătă, 19 decembrie 2015