Vicleana primăvară
Mirări au izbucnit din ochii mei cei verzi,
când am trecut privirea peste iarba udă,
vicleana primăvară, de nu-ţi vine să crezi,
schimbat-a păpădia cu puf albit, în nudă.
Atâta ploaie rece, căzut-a peste flori
şi-atâta vânt vânat-a petale colorate,
încât, toţi norii-mi par nebuni supărători,
ce umblă goi de minte, cu piepturi decorate.
Le-aş spune să mai plece, cu tot cu primăvară,
că au făcut prăpăd pe câmpul meu cel verde,
a dispărut tot albul din floarea ce-o udară
şi păpădia-floare, tot puful alb şi-l pierde!
vezi mai multe poezii de: sorina