La Pontul-Euxin, sub firmamentul
Etern al dăruirirlor totale
În foşnet de covoare şi taftale
Şi-au potolit furtunile torentul.
Trecutul calcă treptele fatale
Ţinându-se de mână cu prezentul.
De-aici începe, magic, orientul
Cu feeriele-i transcedentale.
Majestuaose falduri şi dantele
Răsfrâng şi leagănă ciorchini de stele
În ritmuri andantine şi alegre.
Pe sub ferestre-mi urcă şi se lasă
Cu sfâşieri şi lene de mătasă
Imensul fâşâit al Mării Negre.
vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.