Vinerea noastră este neagră mereu,
Fiindcă Îl răstignim pe Dumnezeu.
Nu cu piroane — ci cu uitare,
Nu pe Golgota — ci în nepăsare.
Îl părăsim de fiecare dată
Când iubirea este uitată.
Il vindem, ades, pentru puţin
Când adevărul îl ocolim.
Privim durerea fără să ne doară,
Ca și cum ne-ar fi o grea povară...
Vinerea noastră este neagră mereu,
Fiindcă Îl răstignim pe Dumnezeu!
Cu nepăsare-n suflet şi-n priviri
Naştem mereu noi răstigniri.
Dar Lumina stă și-așteaptă,
Blândă, vie, şi înțeleaptă,
Ne dă un semn şi încă ne cheamă —
Tăcut, de dincolo de teamă.
Iartă-ne, Doamne — știm atât:
Fără Tine, mereu am pierdut!
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.