Culori înăbușă culoare
Și cerul izgonește nori,
În trista, gingașa ninsoare
Sună ecouri de viori.
Se prăbușesc file din freamăt
Pe amețelile de vânt
Împrăștiindu-și scurtul geamăt
În curgeri viorii de cânt.
Și mă acapără cascada
De note-n țipăt de alean
De parcă-și sfârtecă balada
Iar Porumbescu Ciprian.
Mă doare-n suflet ca o vină
Această muzică de plâns -
De ce în jur e doar lumină,
Însă în mine nu a nins?
Ca vise cârdurile zboară,
Oftez durerea-n urma lor
Precum aș fi și eu vioară
Și sunete mă dor... mă dor...
Știu până-n ultim pic de sânge
Nu e nimic înspre deșert,
De ce dar muzica îmi plânge
Ca și la ultimul concert?
Și-mi rog o inimă obtuză
Ce-ar bate cum i s-ar cădea
Când cade fiecare frunză
O notă nouă-n struna mea.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc, dragii mei!
bragagiu (autor)
duminică, 04 octombrie 2015
Frumos,
Cum ne-ai obisnuit.
gianina
sâmbătă, 03 octombrie 2015
frumoasa si melancolica..
multumesc!
fiti binecuvantat!
danab
vineri, 02 octombrie 2015
Melancolică și frumoasă.
Las un semn de plăcută lectură.
Mulțumesc.
mirimirela
vineri, 02 octombrie 2015