Arde focu’-ncet în vatră
Și aruncă-n jur scântei,
Mama toarce fir pe roată,
Noi dormim în poala ei.
Luna scapătă-n ferestre
Pe sprâncene de argint,
Pregătind întreg pământul,
De venirea Celui Sfânt.
O poveste se deșiră
Tainică precum un vis,
Despre magii din vechime,
Și de Mesia cel promis.
...Și de steaua ce-i trimisă
Să le lumineze lor,
Calea către împăratul,
Ce se naște-ntr-un pridvor.
Dar de aur și de smirnă
Cu smerenie-i aduc Lui
Și vestesc întregii lumi,
Azi, venirea Fiului.
Cerul își revarsă mila
De atunci și până-n veci
Și trezește iar la viață,
Ale noastre inimi reci.
Câte-o geană de lumină
Ni se-așterne blând pe față,
Iar odaia o inundă,
Până-n prag de dimineață.
Printre dezmierdări suave
Glasul maicii-l auzim,
Cum ne-ndeamnă și ne cheamă,
Pe Hristos azi să-l cinstim!
vezi mai multe poezii de: Irimescu Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Parfumată cu smirnă poezia ta, Daniel! Mi-a plăcut!
Ina M.
joi, 29 decembrie 2016