Mă cuprindeai timid în braţe,
mă sărutai, mă dezmierdai
şi îmi şopteai cuvinte tandre,
cuprins de vrajă îmi zâmbeai.
Eu m-am lipit uşor de tine,
cu un sărut te-am răsfăţat,
eram doar noi la ţărmul mării
şi briza adia spre larg.
Se-ntunecase orizontu-n zare
şi într-o clipă am văzut,
cum luna-n nori a dispărut
luând cu sine marea.
Sinistru totul îmi părea…
dune, nisipuri mişcătoare
şi pescăruşii-n zbor gemeau
nemaigăsindu-şi de mâncare.
Deodată însă m-am trezit
în dormitorul însorit,
de la Hotelul “Comandor”,
având în faţă marea...
Verde ca jadu-i Marea Neagră,
valurile-s creste de spumă albă,
cu alge şi cochilii împodobiţi
acasa ne-ntoarcem bronzaţi, fericiţi.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos desi fortetzi uneori si masura si ritmul.
stomff
sâmbătă, 24 octombrie 2015
Ai visat foarte frumos
A fost vis... adevărat?
Să mă iscălesc mai jos
Pentru tot ce ai visat?
Desigur că, n-am fost eu
Visul nu-i adevărat.
Te rog, să visezi mereu
Un frumos...iubit, băiat.
Mulţumesc anticipat,
pavalachepaul
sâmbătă, 24 octombrie 2015