Cu curaj am pășit spre lumină,
Și-n fiecare pas speranța strălucea,
O chemare veche răsuna deplină,
Iar în suflet reîntregirea se zărea.
Fiorul vântului aduce o taină,
Și umbrele se sparg în lumina albă,
Vocea-mi spre zări se înalță,
În valul cel mut și marea cea calmă.
Fiorul nopții m-a dus spre uitare
Și umbrele se lasă în noaptea senină
Doar stele răsar în mare depărtare
Găsind în suflet o pace divină.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.