Vreau!
Să trăiesc ce-mi este dat,
să mă iubească un bărbat,
să fiu din nou îndrăgostită
și să tresar, când sunt dorită.
M-am săturat de toţi acei
ce vor să fie iubiţi ei.
Să tot ascult la nesfârşit
ce-au fost, pe cine au iubit.
S-ascult întruna lamentări,
să mi se pună întrebări;
nu-i sunt nimănui datoare,
este locul meu sub soare!
Ce a fost, s-a terminat!
să-mplinim ce ne-o fi dat…
Avem dreptul să trăim,
să sperăm şi să iubim.
De ce să fim sacrificaţi,
să ne simţim vinovaţi?
Viaţa-i, pentru fiecare,
darul primit la născare.
Fiecare îşi urmează
un singur drum - visul lui,
care-l poartă-n alte sfere
şi-n abisul timpului.
Vreau, în zi de sărbătoare,
să-i primesc surâzătoare,
cu plăcere, drăgăstoasă,
pe cei dragi, la mine-n casă!
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mariana, ai scris frumos şi drăgălaş!
gabriela
joi, 12 noiembrie 2015