Vreau să țes nemărginirea pe o frunză de măslin
Să-ntâlnesc pe drum iubirea, să pornesc către sublim.
Să-mpletesc cununi de vise peste-a cerului candoare,
Să aștern cuvinte scrise, fin țesute-n sărutare.
Să încep a coase dorul și să-l torc ca pe fuior
Să își ia cuminte zborul, lin, să umble călător.
Să brodez iubirea-n floare, s-o presar cu busuioc,
Iar văpaia în culoare să se-ncingă la mijloc.
Să urzesc în inimi focul, să se-aprindă ca o stea
Iute să pornească jocul, să înceapă dragostea.
Să însăil nestemate peste-a lunii strălucire
Feți Frumoși și Cosânzene să trăiască în iubire.
vezi mai multe poezii de: Antoche Sibiana Mirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.