Printre degete își pierde
Vremea cifrele de vară
Și prin izbucnirea verde
Stau secunde grămăjoară.
Doar clipind din gene-n teamă
Privesc neajutorate
Că s-apropie o vamă
Să le numere pe toate.
Măturându-le din cetini,
Scuturându-le din stele
De arțar care, încete,
Se-nroșesc de ore grele.
Tropăindu-le prin iarbă
Unde s-au pitit ca gâze,
Scărmănând fără de grabă
Prin bobițele cârmâze.
Căci degrabă Timpul rege
S-a-ntrona sever să șadă
Cu-așteptările în lege
Și-avântările în ladă.
Înfloririle în viață
Or să fie interzise
Doar petalele de gheață
Pe-ochi de case-or fi înscrise.
Vor suna cu bronzu-n vânturi
Pomi cu visele pierdute
Și-or fugi peste pământuri
Stolurile petrecute.
Vremea va scăpa-n durere
Un oftat de soartă seacă
Negăsind nici o putere
Iar pe sine să se-ntreacă.
Cum o lacrimă în mine
E așa de grea în sare
Că în suflet îmi rămâne
Și pe-obraz nu mai apare.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu