Arămiile secunde
Cad pe pendule de ornic
Și nu știu de unde-n unde
Vremea trece-n timp pobornic.
Vânătă mireasă-n viață
Stinge râset, seacă geamăt,
În voalul său de ceață
Ea îneacă orice freamăt.
Lasă-nțepenită-n urmă
Calea numai începută
Avântarea de se curmă
Luând lut în gura mută.
Trandafirii de iubire
Pierd rozalbele petale
Și-nlemnite cimitire
Chiparoși adună-n jale.
De foșnesc cu vele pinii
Tac și ei pitiți în cetini
Că citesc pe cruci doar linii
Lângă nume de prieteni.
Caut o dreptate-n zile
Care-au nins pe orologii
Printre sute de movile
Prosternate ca milogii.
Doar zâmbesc când văd vioii
Stânjenei ce nu știu grija
Printre cruci ca vrăbioii
Când se joacă mici de-a mija.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos!
bragagiu (autor)
luni, 18 iulie 2016
Ai scris iarasi cu sufletul, te-am citit iarasi cu drag.
gabriela
luni, 18 iulie 2016