Nu știu dacă mi se pare,
Ori Pământul s-a sucit,
Lumea asta nu mai are
Chiar nimic de robotit,
Totu-i computerizat,
Pân’ și oaia când se tunde,
Mămăliga, și-aia-n sat,
O-nvârtim la microunde!
Ȋn talcioc…e plin de sape,
Furci, cazmale și lopeti,
Pe ogor, sunt plini de ape
Vreo trei-patru nătăfleţi,
Doar la crâșmă-i tărăboi,
Ȋn laptopuri se zgâiesc
La pipiţe-n cracii goi…
Zic ceva și se crucesc,
Babe, clevetind pe șanţ,
Cât era ziua de mare…!?
Azi, au conferinţe-n lanţ,
Chiar la doua celulare,
De orice se informează,
Mute…lucru foarte rar(!)
Mai ales când ȋși textează
Pe limbi ce…nu au habar,
Încât eu, trăit pe glie,
Patriot, fără ocol
Vreau s-o spun ca să se știe:
Ăștia…au ajuns de LOL!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.