Căpitanul Lean
Walter de la Mare, 1873 - 1956
Un uragan din părţile de est
L-a măturat pe Căpitanul Lean –
Pe-acel navigator şi gentleman
Nu-l vom mai vedea. Amin.
Şi-a condus nava împotriva duşmanilor
Ţării iubite până mai ieri-alaltăieri,
Dar acum în jghebul talazurilor
Compasul lui indică direcţia spre nicăieri.
Pentru el şuierul gloanţelor era o simfonie,
Iar pulberea de puşcă parfum de violete;
Acum doarme liniştit sub undele albastre,
Iar sarea mării i-albeşte oasele pe îndelete.
Luna luminează vastele întinderi,
Stelele se petrec sus, cerului salbă,
Şi-n acea singurătate mare spuma
Scânteiază nepământesc de albă.
Acesta-i mormântul Căpitanului Lean,
Un loc strâmt i-ar fi plăcut mai mult?
Eu sunt convins că doarme împăcat,
Oricât răsună al valului tumult !
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Walter de la Mare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.