Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea-nsorită, albă și înghețată,
În zbor de la est spre vest, solitar și neîntrerupt,
Planând deasupra crestelor văii,
Reflectându-și chipul în mări și în lacuri,
Pare mesagerul unui trecut care mi-a aparținut
Și care și-a găsit tihna acum multe veacuri?
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Walter de la Mare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.