Cum stăteam eu acolo sub vâscul verde
(Vâscul magic, mereu tânăr, mereu verde),
O singură lumânare mai ardea în noapte;
Dansatorii plecaseră, cu grele, somnoroase gene
Și doar un capăt de lumânare mai pâlpâia alene;
Umbrele stăteau pitite-n aerul înghețat:
Cineva s-a apropiat de mine și m-a sărutat.
Eram trudit; capul îmi cădea
Greu pe piept sub vâscul mereu verde
(Vâscul magic, mereu tânăr, mereu verde),
Nu s-au auzit pași, nici voci, dar –
Cum stăteam eu acolo somnoros și impar,
Chircit în aerul încremenit și înghețat,
Buze nevăzute s-apropiat de mine și m-au sărutat.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Walter de la Mare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.