ZĂPADA DE LUT
de Marian Florentin Ursu
*
Mă-nfior şi acum căutând prin ninsori,
O cărare prin timp şi-o potecă spre noi,
Dar mi-apari din zăpezi, străbătând din trecut
Şi îmi pui mâna ta peste umărul ud
Cu un braţ plin de flori mă condamn să te iert
Şi te-aştept răstignit într-un secol incert
Dar îmi cresc nişte cuie în glezne şi-n mâini
Când mă arde pe frunte cununa de spini
Te iubesc absolut, şi-n genunchi te iubesc,
Şi aici, şi acum, şi-ntr-un mod nelumesc,
Dar mai mult te doresc la finalul de an,
Când ne ninge cu iezi şi cu flori de castan
Când te-mpiedici de zbor nu ai unde să cazi
Şi iubirea de ieri, e zăpada de azi,
Eu trăiesc respirând tot ce-a fost între noi
Şi în anii ce vin şi în lumea de-apoi
Te aştept cu o mână de cetini de brad,
Cât mai pot să ascult cântecul vreunui bard
Şi când vii peste ani să-mi vezi chipul tăcut,
Să mă strigi căutând prin zăpada de lut...
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumos!
gabrielaa
luni, 04 ianuarie 2021
Mulţumesc mult pentru apreciere...
Ursu Marian Florentin (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2021
Ca un cântec, o poezie de suflet curat printre zăpezi.
Lucia Eniu
vineri, 01 ianuarie 2021