Poetii nostri - Zeița mea cea tristă

Zeița mea cea tristă - stefan doroftei doimaneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

marți, 19 iulie 2016

După vara din Eden, ai rămas pustiită,
De iubire și îngeri, te-ai crezut părăsită,
Ai rămas doar cu toamna, egoistă și gravă
Ce îți plouă tristețe, pogorâtă din slavă.

Ți-ai ucis veselia, ai ascuns-o de lume,
Mi-ai scris doine de dor, în ediții postume,
Ți-a prins riduri surâsul, devenind o grimasă,
Lava-ți curge din ochi și pe suflet te-apasă.

Ai zburat în eter, printre demoni și iele,
Ai rodit numai lacrimi în neliniști fidele
Astăzi Hermes aleargă și-ți trimite de veste:
Mă întorc plin de tine, ca un prinț din poveste.

Hai,alungă-ți mâhnirea, ce în ofuri abundă,
Ești talaz, fă-te val și din val, fă-te undă,
Să plutesc în derivă, să înot cu sfială
Printre visele tale, îmbrăcate de gală,

Zeea mea ! E de-ajuns ! Nu mai fi zi ploioasă,
Astăzi vreau să te văd irupând radioasă,
Sub umbrela lui Tyche să rodim elocință
Și pe veci să ne prindem, la altar, în credință.

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Zeița mea cea tristă - stefan doroftei doimaneanu Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

Detalii poezie:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Zeița mea cea tristă - stefan doroftei doimaneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu