Ziduri
Nori despletiţi peste ploi de iubire,
lacrimi ce cad sub genunchi adunaţi,
oameni pierduţi în dureri, speriaţi,
ziduri ridică, fără nicio rostire.
Zid ridicat împotriva iubirii,
mistrii de zidari cu mortar întărit,
suflet de om peste tot rătăcit,
frica de moarte, pune lanţuri privirii.
Lumi ce se pierd în schimbarea la fire,
oameni tăcuţi într-un şir destrămat,
vor trăi pe-un pământ de frânghii atrârnat,
singuri şi trişti, fără strop de iubire.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc!
sorina (autor)
miercuri, 23 decembrie 2020
Intr-un ritm cadentat de soldat, poemul prezinta o realitate trista.
Foarte frumos.
Anisoara Iordache
miercuri, 23 decembrie 2020