Luna mai ne scoate-afară
şi din casă şi din viaţă
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheaţă
Şi din casă şi din viaţă
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafaţă
doar adâncul din colindă
Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară
Şi prin casă şi prin viaţă
flori să fim ea ne răsfaţă
Costel Zăgan , Cezeisme II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Luna mai trecută iară peste sufletele noastre
Ne-a lăsat parfum de flori puse-n vaze la fereastră...
Dacă luna mai rămâne toată viața lângă noi
Vom topi în jurul nostru orice suflet ca un sloi.
Dar ea pleacă și ne lasă cu cireșe și căpșuni
Să ne-mbie ca să fim și cu iunie tot buni
Cu parfum de tei în urma-i, flutură din crengi cu flori
Și sărută ochii noștri cu polen de soc... fiori
Ne cuprind cînd ne dăm seama c-a plecat cu primăvara
Și ne lasă în căldura cu care ne-așteaptă vara!
Ina M.
sâmbătă, 02 iunie 2018