Sunt munți între mine și tine,
Și ceață și tulbure câmp,
Plantații de cumpeni absurde
Și dansuri greoaie de plumb.
Și chiar de n-ar fi toate-acestea,
Noi tot nu am fi fericiți,
Zadarnic uzezi telegraful
Și semnele dulci îmi trimiți.
Că sunt între tine și mine,
Nu numai toți munții cu nu,
Ci eu mă opun ție însăți
Și ești împotrivă și tu.
Pierdută la marginea toamnei,
Abia mai tresari în ecou,
Veni-vor adânc să te-ngroape
Ninsorile Anului Nou.
Sunt munți între mine și tine
Și cred că nu-i cale-napoi,
Iubito,-ntre tine și mine
Rămânem de-a pururea noi.
(Manifest pentru mileniul trei, 1986)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.