Încerc să storc pietre,
încerc să lovesc aceleași ziduri,
Să mă prefac,
Să zac din când în când.
Marea s-a așezat
În căușul mâinilor tale.
Răzbit de foame
Ți-am cerut nisip dogorâtor
Astăzi blocurile se uită spre cer,
Aproape mândre,ca pe vremuri,
Își încolăcesc priviri sclipitoare
Și se cheamă pe nume.