Când în jur sunt ramuri goale
Pe covorul alb răsar
doar brânduşe înflorite,
primăverii-n şal sortite
de-un vremelnic mătăsar.
Movul delicat şi moale,
creşte ca o reverie
pe zăpada alburie,
când în jur sunt ramuri goale.
De ai sufletu-ngheţat,
dă-i tăcerea dintr-o floare,
din brânduşe ia culoare,
nu-l mai ţine ferecat!
Lasă-i un moment de pace,
să pătrundă-ncetişor
prin privire, curgător,
inima cu flori să-mbrace!
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumoasă și delicată poezia! :)
Erw Magdo
marți, 09 februarie 2021