Clipa
Clipă, te venerăm de când te știm
Și credem că exiști cu adevărat,
Dar ce-o să faci când o să aflii
Că timpul nu a existat?
Vrem să te prindem, să te ținem,
Gândind la tine ne-ncetat,
Dar ce vom face când aflăm
Că timpul nici n-a existat?
Și alergăm tânjind spre tine,
Nedoborâți și ne-nfricați;
Dar ne trezim purtați de vină
Aflând că nu ai existat.
Clipă, eu după tine să alerg am încetat,
Căci pentru mine ești eternă;
Exiști doar dacă nu ai existat
Și nu te mai privesc ca pe-o himeră.
Mă simt acum trăind în tine,
Tu nu ești în afara mea;
Căci nu există rău sau bine,
Ești tu, sau e absența ta.
Clipă, cuvintele îmi sunt străine,
Iluzii sau deșertăciuni;
Trăind doar pentru-a fi cu tine,
Te depărtezi sau te aduni.
Dar eu știu că tu ești în mine,
Și niciodată în afara mea;
Nu tu mă porți ,ci eu te port pe tine,
Oricât am crede că ai exista.
Curgerea nu e timp, ci e iubire,
Iubirea e doar în absența ta;
De-aceia eu te port în mine clipă,
Căci doar așa simt permanența ta.
Clipă, te-am venerat de când ne știm,
Și am crezut că ești cu-adevărat;
Bătrâni și doborâți într-un târziu,
Vedem că nici n-ai existat.
vezi mai multe poezii de: MonicaBerglund
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.