Cuvinte eu vă vând, când vi se vând iluzii;
Cuvântul are forță,cuvântul chiar clădește,
Și într-o lume-n care stăpânește răul,
Eu vreau să vă vorbesc de lucruri sfinte.
( ÎN LOC DE PROLOG - ÎNTRE ALB ȘI NEGRU - )
Cândva, v-am dăruit cuvinte...
Acum, vreau să vă dau mai mult,
Cu forța gândului să vă pătrund,
Să vă cunosc pe fiecare-n parte,
Și-n fața amalgamului de gânduri,
Eu stări de spirit vreau să vă aduc.
.......................................................
( STĂRI DE SPIRIT )
CASTELUL
Vom fi bătrâni atunci: și tu și eu...
DE ACEEA VIN ACUMA
Daianei
Distinsă Doamnă!
(În memoria tatălui meu, poetul Camil Poenaru)
Oraș Natal
Pământ natal, mă-ntorc la tine!
Văzduhul îl srăbat din nou,
POETUL
( În amintirea tatălui meu, poetul Camil Poenaru)
Umil și gânditor, poetul
Ți-am dăruit cândva un vis,
În prima clipă a întâlnirii noastre,
Atunci când ți-am adus în dar oglinzi,
Ca tu să te privești în toate.
Cuvintele care rămân
Lumini și umbre amestecate
Mă împresoară și-mi vorbesc,
Clipa
Clipă, te venerăm de când te știm
Și credem că exiști cu adevărat,
Pe drumul verde am pornit
Ca să culeg mărgăritare;
Când soarele a asfințit,
M-așez la mijloc de cărare.
Culorile iubirii
Ce culoare are iubirea dragul meu?
Întreabă primii fulgi de nea!