Oraș Natal
Pământ natal, mă-ntorc la tine!
Văzduhul îl srăbat din nou,
Și-mi fierbe sângele în mine,
Și fiorii-mi dau când te pășesc,
Aș vrea să te găsesc mai bine;
Oraș din sud, acum îndepărtat,
Căci am plecat copilă fiind din tine,
Și dor îmi e la pas să te străbat!
De fiecare dată te găsesc la fel,
Da-n loc să crești, parcă te-ai micșorat,
Și nici pământul nu mai e același,
Căci l-am simțit străin când te-am călcat.
E toamnă, Parcu-i arămiu,
Aceiași arbori oglindindu-se în lac,
Stoluri de ciori cerul străbat,
Când palid, soarele dispare în spatele unui copac.
Pe-a locuri câte un copil
Își ține strâns părintele de mână,
Și-l plimbă pe alei foșnind
Frunzele toamnei fără brumă.
Mă-ntreabă apoi: locul de joacă unde e?
Să le răspund, nu știu prea bine.
Erau și ei precum sunt eu,
Oraș natal, străini de tine.
Debarcaderul este plin,
Grătarele scot fumul gri,
Același din copilărie,
Berea și micii parcă-s vii,
Pentru turiștii ca și mine;
Și povestesc pe limba ta,
Oraș natal, dar nu de tine,
De cel din care vin acum,
Să spună cât le e de bine:
Civilizat, un loc mai bun...
Potecile le calc ușor,
Să nu strivesc nici frunzele ce-s moarte,
Alături zac în cimitir,
Oasele părinților, uscate.
Și ocolesc locul acela,
Mi-ar fi prea greu să-l vizitez;
Se întunecă deodată-afară,
Și plânsul mi-l înăbușesc.
La stradă ies pe altă parte,
De parcă mormintele n-au existat,
Căci ei sunt vii și sunt cu mine,
Oraș natal, când te străbat!
Spre centru pasul îl grăbesc,
Sunt numai eu, strada-i pustie,
Biserica o regăsesc, mai colorată și mai vie,
E Mântuleasa, dacă nu greșesc…
Și-n Centrul Vechi, monumental,
Biserica Sfântul Ilie.
Sunt și clădiri ce stau să cadă,
Localuri multe s-au închis,
Sinistru peisaj pe stradă,
Chiar dacă de Crăciun e împodobit de vis.
Oraș natal, ești mult mai trist ca altădată,
Sau eu sunt tristă când pășesc în tine?!
Ce liniște-ar fi fost de nu trecea pe stradă
O țigancă blestemând fără rușine…
Nici cerșetorii de odinioară nu mai sunt,
Nici lor nu le mergea prea bine,
Căci locuri noi și-au căutat,
pentru-a cerși cu rezultat.
E liniște dar e și stres în atmosfera citadină,
Și cald și frig, și întuneric și lumină,
Credință multă, și păcat,
Și rugăciuni, dar și blesteme,
Oraș natal, nu te-ai schimbat,
Dar eu te cânt căci ești al meu,
Și vei rămâne în poeme!
(Craiova, noiembrie 2022)
vezi mai multe poezii de: MonicaBerglund
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.