Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLI

Un timp mãrunt, cã nici nu bagi de seamã,
O umbrã, ce se-ascunde în unghere,
Un strop de greu, o clipã de plãcere
Şi-o fericire, care se destramã,

Ce frumoasă este mama
Peste trecerea de vreme,
Doar acum îmi pot da seama
Care- i rostul ei în lume!

Suntem ilegaliști,
pentru că ne consumăm iubirile pătimaș,
fraudulos,
în clocot,

Din ce-am trăit, acum, cam tot îmi aparţine
Şi nu renunţ la ce-a fost bun sau ce-a fost rău,
Doar vreau să ştiu că ţie-ţi este încă bine
Şi nu te-ai poticnit de soartă-n drumul tău

Deschide, deschide-mi fereastra să curg
Din cer înghețat către miezul fierbinte,
Un drum ce-amânat-am mereu să-l parcurg
Pe punți lunecoase spre-a vieții-mi sorginte!

Șoapte

Când vorbele mor devin șoapte
Cuvintele-s prea grele..

A trecut prin visul meu
Un fluture cu-aripe de stea
Preschimbandu-mă în flori de cais
Joacă-n pustie,mi-a zis

~ Când am plecat pe mare ~

Când am plecat pe mare suspinând,
Tu ai rămas în port fără de vise,

Oraș Natal

Pământ natal, mă-ntorc la tine!
Văzduhul îl srăbat din nou,

Prostia bubuie

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

În nufărișul gândului tău, magdalenă
Presărat-am maghiră de-otrăvă;
Și m-așteptai la geam, selenă
Dormi vis, somnul tau de larvă.

Stau ca la teatru, scena-i lumea mare,
Pe ea se mișcă oameni și popoare;
Și ce văd azi? Nevoi și neputință,
Necazuri fel de fel și suferință,

O noua toamna a ‘mbracat din nou gradina,
Ploua cu frunze ruginite peste noi,
Se risipeste-n norii gri lumina,
Copacii dezgoliti parca-s strigoi.

M-am uitat la tine,
Si am realizat că încă doare.
Nu m-am gândit la mine,
Când ți-am cerut iertare.