Cuvinte eu vă vând, când vi se vând iluzii;
Cuvântul are forță,cuvântul chiar clădește,
Și într-o lume-n care stăpânește răul,
Eu vreau să vă vorbesc de lucruri sfinte.
( ÎN LOC DE PROLOG - ÎNTRE ALB ȘI NEGRU - )
Cândva, v-am dăruit cuvinte...
Acum, vreau să vă dau mai mult,
Cu forța gândului să vă pătrund,
Să vă cunosc pe fiecare-n parte,
Și-n fața amalgamului de gânduri,
Eu stări de spirit vreau să vă aduc.
.......................................................
( STĂRI DE SPIRIT )
Eu între două lumi mă-mpart
Și pe-amândouă le iubesc la fel;
Cu mine duc tot ce am luat
Și-n urmă las câte ceva mereu.
În fața voastră vin acum,
Cu bucurie și speranță,
Eu nici măcar nu m-am născut;
Voi ați subestimat iubirea,
Inteligenței limite i-ați pus,
Ați profanat sexualitatea,
Și pare că n-a fost de ajuns !
Nefericiților, voi sunteți triști,
Voi nici măcar nu îndrăzniți,
De frica de a nu greși;
Voi nici nu vă îndragostiti,
De dincolo de zare am venit,
Și dincolo de zare mă mai caut
Apusu-mi este răsărit
Singurătatea-mi e tezaur.
Trecută-i clipa viitoare,
Prezentul e ceva în transformare,
Cu greu accepți ideea mare
Că noi suntem numai trecut.
Ca dintr-o amintire din trecut
Te întâlnesc din nou pe tine;
Chiar dacă nu te-am mai văzut
Uitând de ce-a fost rău,
Caută-mă dincolo de spațiu,
Caută-mă dincolo de timp,
Și încearcă să-nțelegi de la distanță
Că sunt acolo chiar când sunt aici.
La bradul de crăciun privind,
Cu luminițe colorate;
Lacrimi îmi curg împodobind,
Ideea de eternitate.
Între alb și negru e atâta culoare,
E atâta speranță, e atâta candoare;
E atâta trăire, e atâta lumină,
Sunt atâtea nuanțe. e forță divină.