Clopotul Ierusalimului
Îmi bubuie în timpane zgomotul crucii căzând...
Zgomotul crucii răcnind din noroi...
Zgomotul primului hohot de râs repetându-se la infinit
ca o cutie muzicală defectă..
Zgomotul sângelui curgând invers în inimi,
și al coroanei de spini pictând biserici pe ziduri.
Îmi bubuie timpanele de vaietul piroanelor înlăcrimate,
tatuând icoane în palmele mamelor,
De biciul pietrelor aruncate din priviri,
sfârtecând totodata și moartea și viața.
Îmi bubuie în timpane
într-o liniște surdă și rece a sfârșitului de lume,
Clopotul Ierusalimului.
Și eu tot nu te aud, Doamne...
vezi mai multe poezii de: Poemele Zorei