Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar
Cum se-nalţă soarele
Ţăranul şi-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
Să ne treacă vai amarul
împuşcăm stele cu carul
Lumea să nu stea la rând
Nu ştiu de ce te iubesc
deşi
Eistein este egal cu mc pătrat
Poftim
cine-şi asumă
riscul de-a fi trist
acum
Pentru a nu pune
în primejdie
oxigenul celorlalţi
ard în continuare
E Bacovia fără un sfert
în loc de rugăciune
îngenunchez
şi
Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
Frunză verde rogvaiv
te dezbraci fără motiv
Şi-ţi pui oasele la dungă
Pe-acest poem nu-l mai suport
epitete îi trântesc în faţă
îl dau afară ca pe-un mort
ce şi-a bătut doar joc de viaţă