Să nu mai ard produc cenuşă
să nu te bat la cap că nu e uşă
Să nu scot gheara nu-s pisică
Mor
Altă dovadă
că visez
Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee
Te iubesc aşa cum iubeşte focul arzând
între două nopţi paralele şi pentru că
mă trezesc odată cu stelele în jurul meu
e mereu noapte doar când visez ziua
Doamne ce s-ar întâmpla dacă
aş duce un trandafir la tâmple po
te at înflori însuşi crivăţul iernii ab
solute foc concentrat autoportret
De tristeţe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun
Bine voi chiar asta vreţi
ca să fug din ţara mea
să-mi las fete şi băieţi
şi să umblu brambura
Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş
Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut