CUIE RUGINITE (Ziua întâia)
Vin ciorile pe crengile căzute
și umbrele prin curte se-ndesesc,
în poama acră-a mărului crețesc
briceagul tatei singur se ascute.
Ulucile din garduri stau să cadă,
iar cuiele în babe-au ruginit,
îl văd pe tata stând nedumerit
pe banca învechită din ogradă.
L-aud că-njură foarte supărat
de luna măsii-n cerul cristalin
căci zidurile toate s-au surpat
când a vorbit la megafon Stalin.
CUIE RUGINITE (Ziua a doua)
De azi de dimineață îndrept cuie –
le-am scos de ieri din gardul prăbușit,
l-aud pe tata înjurând mâhnit
de cerul măsii stors dintr-o gutuie.
Întreb de cuie noi, neruginite,
și de uluci de brad, că sunt mai moi,
dar tata pomenește d-un altoi
ce-mi va opri cuvintele rostite.
Și supărat se-ndreaptă spre grădină
să dreagă gardul rupt lângă anin –
din când în când se-aude în surdină
înjurături slăvindu-l pe Stalin!...
vezi mai multe poezii de: necorupb
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Eu scriu versuri, inspirându-mă din ceea ce am trăit. Nu fac nici politică, nici polemică. Vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi citit versurile mele, Cititorule!
necorupb (autor)
luni, 09 martie 2020
Stalin a fost un Napoleon, nu știu dacă sunt suficient de clar. Aveți talent dar cum îmi apare mie nu vi-l luați chiar în serios pe cât ar trebui. Ocara e poezie numai când e primită, în special de o națiune ori de omenire, nu oferită gratuit Poetule.
Felix Rian Constantinescu
sâmbătă, 07 martie 2020