Mândru voievod al nopții mele,
De focu-ți inima-mi piere;
Brațele-mi sunt firave și sumbre,
Te caută în aste vechi unde.
Privim norii
De la apus, pana-n zori;
Privim luna cum răsare
O urmărim cum fuge-n zare.
Frunză deasă, lin te alină,
De dorul lui, sufletu-mi plimbă;
Dragostea mi-e risipă.