Ca Afrodita dulce și suavă
erai un vis, erai o alinare
cu ochii tăi frumoși și tandri
tu-mi ești mereu o stea în depărtare.
Eu nu știu ce să cred cu-adevărat
mă simt atât de mic, încurcat, mirat
toată lumea asta care citește versuri
nu pierde vremea cu aste eresuri?
De parcă-ar fi un vuiet de furtună,
de parcă-ar fi un mers de-arici,
pe fiecare clipă, pe fiecare urmă
tu ai lăsat parfumul tău aici.
Din alba zilei cea de ieri
răzbate picuri de metamorfoză,
așa cum într-o zi erai în poză
cu ochi în rugăciune contemplând căderi.