O lună ești și te privesc în fiecare noapte.
Eu, ca un soare luminos, te văd, dar ești departe.
Mi-e dor de tine, luna mea, și-ți trimit o rază,
Aștept cu dor să ne-ntâlnim, dar mai este-o groază...
Am înțeles că e un curs și trebuie răbdare,
Mi-e tare dor de umbra ta și de a ta culoare.
Vine eclipsa și, tiptil, te apropii iar de mine,
Până-n punctul când vei fi din nou parte din mine.
vezi mai multe poezii de: Marcu Rares
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.